So…like all tomatoes in autumn season, i’ve got some ketch-up to do.
My Sweet November was kind of sweet, chiar daca am ratat Targul de Dulciuri. De degustari insa nu am dus lipsa. A fost prima oara cand m-a convins cineva sa ii cumpar cartea doar ca sa il cunosc pe el. De obicei, o carte buna spune adevarul despre eroul sau, iar o carte proasta spune adevarul despre autorul sau. In cazul de fata, e o carte buna care spune multe despre autorul sau.
A fost la fel de prima data cand am mers la balet. Stiam ca se da frau liber pasiunii si la case mai mari, iar Anna Karenina nu le intrece. Ce-i drept, o experienta interesanta, avand in vedere ca peste tot in sala vibrau ceea ce sper eu sa fie telefoane. Am iesit cam plouati si insetati.
Ca tot vorbim de tarfe, am fost si eu. Doar pentru o seara. Si „de lux”. Pimps and Hoes, succes garantat. Pe la 6 dimineata, „doua picioare mici” si intarziate mergeau spre Titan. Hâc!
Prima data cand am fost la un meci de fotbal! Da, stiu, huoooo, penibil, ce sa caut eu la un meci de fotbal? Urziceni si Sevilla le stiam doar geografic vorbind, iar peluza era arhiplina (NOT!). Multe huiduituri pentru incalzire in lipsa pungilor cu seminte.
Prima data cand mi-a placut ora de lucru manual. Si nu doar pentru ca se servea bere. Talent artistic de am dat pe spate, la soare te puteai uita, dar le cercurile mele nu. Efortul (nu al meu) a fost rasplatit cand le-am vazut fetele entuziasmate.
Prima data cand termin o carte citind doar in metrou.
Prima data cand imi displace atat de mult o persoana de care eram convinsa ca intra la „oamenii pe care ii intalnesti o singura data in viata”. Si am intalnit-o si a doua oara.
Prima data cand pun mana pe o scula. Noul meu Nikon D3000.
Ce ar mai fi de spus? Ca presupun ca atunci cand printul a gasit condurul Cenusaresei, cazul a fost trecut in categoria „fetisul piciorului”, altfel nu vad de ce lumea e nasoala, in sensul ca isi baga nasul. Unii inca nu au aflat ca mieii trebuie sa taca. Life is funny, in a funny way.
All in all, a fost o perioada foarte trista, posomorata, amarata, melancolica si mahnita. Cu cafeina, nicotina, ketamina, diazepam, bromazepam, eurozepam, medazepam si toti compusii cu pam, ca ar fi culmea ca tocmai eu sa fac discriminari. Nimeni nu a inteles nimic, stiu. Nici nu mai conteaza. Pentru ca azi e 4 decembrie, eu imi scriu mie. Si muzului meu. (Asta doar pentru ca am promis.)

